Kult or Kitsch? Grafică urbană din perioada comunistă

Să facem un exercițiu de imaginație: cum ar fi în loc de branduri recognoscibile să avem semnalate în oraș doar funcțiunile generale pe care le reprezintă? Cum am face diferența între diverse magazine cu aceeași titulatură dar cu gestiuni diferite? Ce repere comerciale, grafice și geografice am avea? Cum am percepe oferta fără niciun indiciu suplimentar în nume sau logo?

În perioada comunistă, comunicarea comercială urbană era pur informativă, exprimând simplist funcțiunea – lucru evident în condițiile în care activitățile și serviciile erau exercitate în totalitate, uniform, de către stat.  Începând cu anii 60, semnalizarea comercială devine obiect de studiu inclus în proiectarea clădirilor. Arhitecții, artiștii plastici și meșteșugarii analizau și propuneau împreună soluții pentru optima amplasare și realizare a firmelor, care să le valorificenu doar vizibilitatea, dar și armonizarea alături de detaliile construite alăturate. Din anii 70 și 80, signaletica comercială stradală face obiectul articolelor informative, tehnice și chiar critice, notându-se de fiecare dată că rolul ei este de a înfrumuseța cadrul urban. 

Revenind la timpurile noastre, poveștile parterelor, ale vitrinelor rămase moștenire din perioada comunistă, sunt strâns legate de aceste titulaturi, a căror lipsă de toponimie particulară le ancora mult mai mult în contextul străzilor, pentru a preveni confuzii. În ultimii ani s-a accentuat ștergerea fizică a acestor repere prin polistirenizarea blocurilor, vânzarea sau retrocedarea târzie a clădirilor interbelice, încetări de activitate, firmele comerciale ajungând în mare parte la fier vechi sau groapa de gunoi.

Martori ai acestor efasări, în 2015 am pornit colectarea firmelor comerciale din perioada comunistă – pentru noi, reprezintă obiecte prețioase, care din multiplicări ale aceleiași versiuni au devenit, prin pierdere, exemplare unice. Fiecare recuperare s-a făcut atent, cu acordul proprietarului și cu promisiunea conservării și povestirii istoriei locului sau a oamenilor pentru care firma respectivă a contat. Literele volumetrice au grade diferite de fragilitate, iar urmele de uzură sunt păstrate ca un martor și al materialelor folosite dar și al condițiilor de expunere. Unele dintre ele au fost revopsite, altele au părți reparate, ca un obiect drag.

Despărțite de contextul în care își guvernau imaginea, firmele comerciale devin fie obiect de studiu, fie obiect de artă – caracterul lor estetic și realizarea tehnică preiau dominanța în lipsa utilității evidente. Kult or Kitsch e o expoziție itinerantă și un prilej de punere în discuție a valorii lor: părți de poveste ale orașului, ale străzii, ale oamenilor care le-au păstrat și îngrijit, ale celor care încă le au prezente ca nume deși toponimia locului s-a schimbat de mult, ale modului în care au fost realizate, ale materialelor care nu se mai fabrică. Prin ele, privim și învățăm, ne întrebăm despre un alt oraș și un alt timp, având prezent însă alături orașul și timpul de acum.

Fotografii Marius Vasile, Ștefan Hillerin, mulțumiri Studiogovora, RDW