Utopia posibilă. Cinci acte de arhitectură pe litoralul românesc (1955 – 1989)

Timp de mai mult de trei decenii, litoralul românesc al Mării Negre a fost un loc unic al imaginației și al experimentelor arhitecturale. Din 1955 până în 1989, această întindere de țărm a fost transformată într-un proiect modernist îndrăzneț – un laborator arhitectural în aer liber, configurat de intenția unei altfel de vieți, sustrasă cotidianului obișnuit. În centrul acestei viziuni s-a aflat arhitectul Cezar Lăzărescu, care a condus și motivat constant efortul de a crea un cadru dominat de frumusețe, seninătate și armonie cu natura. În contrast cu orașele istorice și peisajele industriale, aceste noi stațiuni ofereau nu doar o nouă experiență spațial – senzorială, ci și un mod de viață proaspăt și modern. Micul lux accesibil al îngrijiri de sine, al servirii mesei la restaurant, al comodei găzduiri hoteliere, socializarea, relaxarea, dansul nu redeveneau doar posibile, ci primeau un cadru care le celebra.

Linia de coastă – întinsă pe mai mult de 70 de kilometri și cuprinzând Mangalia, Saturn, Venus, Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp, Costinești, Techirghiol, Eforie Sud, Eforie Nord, Mamaia, Năvodari – a fost proiectată și construită treptat, menținându-și principiile inițiale de-a lungul a 34 de ani. Martor constant al evoluției sale, pentru specialiști și public, a fost Revista Arhitectura. Prin intermediul fotografiilor, al desenelor și al comentariilor arhitecților înșiși, revista a povestit modul în care aceste clădiri urmăreau să modeleze nu doar peisajul, ci și oamenii care îl locuiau. Beneficiind de continuă libertate creativă într-o perioadă a cărei strictețe varia, arhitectura a creat „omului nou” un context care pigmenta viitorul socialist cu viziuni ce traversau Cortina de Fier.

Explorând astăzi arhiva Revistei Arhitectura și a Uniunii Arhitecților Români, putem vedea creativitatea, optimismul și contradicțiile epocii. Proiectele par adesea un decor scenografic, pus în scenă cu grijă pentru a produce anumită experimentare a timpului liber și a modernității. Prin urmare, am ales să prezentăm povestea litoralului ca pe o piesă de teatru, spusă în acte: de la începuturile sale îndrăznețe, traversând vârfurile experimentale ale anilor ’60 și ’70, până la schimbările treptate care au diluat viziunea inițială.

Astăzi, ceea ce rămâne din acest proiect ambițios invită la reflecție. Aceste clădiri sunt mai mult decât beton și sticlă – ele conțin amintiri, întrebări și idei despre modul în care arhitectura modelează felul în care trăim și despre ceea ce sperăm pentru viitor. O utopie posibilă.

…În scurta lui istorie, Litoralul a fost de multe ori un laborator de creație și de construcție, ale cărui rezultate au fost valorificate pe tot cuprinsul tării; aici au apărut primele realizări ale arhitecturii contemporane de la noi din țară și tot aici s-au experimentat unele din metodele cele mai noi de construcție, aplicate ulterior în multe orașe. (Cezar Lăzărescu)

organizator UNIUNEA ARHITECȚILOR DIN ROMÂNIA și Institutul Cultural Român din Varșovia, cu sprijinul Ministerului Culturii România, alături de Muzeul de Arhitectură din Wroclaw

un proiect inițiat și coordonat de arh. Ileana Tureanu

curator, arh. Maria Duda, Baza. Deschidem orașul

design expoziție, Attila Kim . Architects

design grafic, Arkadiusz Kowal

fotografii contemporane, arh. Andreea Cel Mare

producție expoziție, arh. Alma Vasile, arh. Sorin Olteanu, NOD Makerspace, Fabricate

sound design, Cristian Lolea

coordonator proiect în Polonia, Sabra Daici

cu mulțumiri către Ovidiu Miron, Olimpia Sultana, Irina Călinescu, Ioana Alexe, Aurelian Arif, Revista Arhitectura